adikady-colectie de creatii..mai multe pe forumul meu

hai ca o sa incep eu sa descriu cate ceva(nu totul-secretele raman ,nu se povestesc) despre primul meu pas pe taramul iubirii..
nici nu stiu cum sa incep,dearece nu sunt convins cand,unde s-a intamplat acest ritual magic..cred,totusi ca aceasta atractie,dans al nemuririi,s-a produs inainte ca noi sa ne fi privit in ochi.imi amintesc ca eram amandoi pe trotuar,indreptandu-ne spre propriile noastre locuinte..pe tot parcurtsul acestui joc,care era in continua miscare,te-am privit de foarte multe ori:uneori accidental,alteori din dorinta de a te explora,de a te intelege...
umbra ta mangaia asfaltul destul de fierbinte,caci era vara,sau primavara..dar nu conta,putea sa fie si iarna,caci in acele momente,cand te-am intalnit,atras de o lumina din interiorul tau,pe care am descoperit-o,sper,mai tarziu,totul era fierbinte!(nu radeti!chiar asa era).mersul tau,imi strabatea amintiriile acelui taram minunat,al ingerilor..apoi,cu acel curaj nebunesc,ti-am privit fata,apoi,parul..era minunat,caci nu era nici scurt,dar nici lung,dar vantul cuvintelor,sau al tacerii il flutura spre noi abisuri...intr-un final,care de fapt a insemnat inceputul unei noi vieti,ti-am privit ochii..sclipitori,caci erau creatia soarelui,acea stea,care in mod sigur se indragostise si ea de tine...
am incercat sa spun cateva cuvinte,dar nu mai aveam puterea,caci ramasesem mut in fata ta...doream,pentru prima data,sa te mangai,imbratisez..dar,oare ce era de facut?cu siguranta,o multime de lucruri..sunt constient ca au trecut atatia ani,de la aceea intalnire,dar astazi,stiu ca daca vei citi,din curiozitate,aceste randuri,vei decide daca va mai exista viitor,zambet sau fericire..totul se poate opri,sau poate renaste,inalta deasupra tuturor obstacolelor.
dar hai,sa mai vorbesc despre tine..au trecut mai mult de trei ani,de la acel moment cand sageata,pe care pamantenii o numesc iubire,mi-a strabatut sufletul.eu insa,acest sentiment,destul de minunat si ciudat,nu il pot numi iubire,deoarece nu mai sunt pamantean..sunt o umbra,care intotdeauna incearca sa te urmeze..sa te imbratiseze-pentru a te proteja,dar si pentru a gusta din cupa fericirii...aceasta senzatie,entitate prezenta pana la moarte in acest trup care este inca al meu,poarta numele tau..multi pretind ca iubesc,ca au descoperit elixirul atat de cautat al fericirii..se insala amarnic,caci eu stiu-acel taram al iubirii,destul de departe de civilizatia umana,poarta chipul tau..tu,esti de acum inainte,pentru o perioada eterna a vietii mele sufletesti inima mea.esti zeita razboiului care mi-a adus pace si fericire.esti un mit pe care l-am intalnit in aceasta realitate a mileniului 3.

din pacate atat pentru azi,deoarece trebuie sa am si maine cateva momente de fericire,cand voi completa aceasta descriere...

gata!nu mai pot trai asa!fumez sentimente,ma droghez cu amintiri,cu acele clipe petrecute langa tine.vreau sa scap,dar nu reusesti,caci tu,diana,esti cea care mi-a rapit inima,apoi m-ai inchis pentru totdeauna in inchisoarea plina de acest drog al iubirii...
ultimele discutii cu tine au fost telegrafice,deoarece intotdeauna incerci sa eviti orice discutie.in fine,nici nu stiu ce sa mai fac,pentru ca intr-o zi cineva mi-a pus o intrebare care m-a urmarit pana astazi.sunt convins ca va continua sa ma bantuie si in urmatorii ani,deoarece nu cred ca se va intampla vreodata,in aceasta viata sa incetez sa te mai iubesc.iata cum suna acea intrebare care m-a facut pentru cateva clipe sa orbesc,sa surzesc,iar apoi sa raman nemiscat,deoarece niciodata nu m-am gandit la acest lucru.
''oare de ce continui sa o iubesti pe ea,daca ea nu ti-a aratat niciodata ca te iubeste?''-greu de auzit asemenea cuvinte,dar si mai greu de a gasi un raspuns...diana,eu te iubesc deoarece te iubesc(suna o aberatie nu-i asa?probabil,dar cred ca este unicul raspuns la aceasta intrebare.).te iubesc deoarece prin tine mi-am recapatat,sau mai bine zis descoperit,viata,fericirea.probabil ca nu prea esti incantata cand citesti(curiozitate,sau intamplare) aceste randuri,dar sper,ca printr-un miracol zambetul tau sa rasara pe chipul tau de zeita.lasa-ma mai privesc macar o data acest zambet stralucitor al tau.te iubesc..dar stai,parca ceva nu e in regula..''iubesc''-nu prea sunt acomodat cu acest cuvant,deoarece pe taramul iubirii sacre,iubirea poarta o alta denumire:numele tau-diana.
deci o sa inlocuiesc,din principii sentimentale,cuvantul iubire cu numele tau...sper sa nu te superi,deoarece iti cunosc foarte bine capacitatile si cunostintele razboiului.dar ce sa mai zic,tu m-ai cucerit doar cu un zambet(poate nevinovat,dar cine stie:poate datorita unui miracol).mai vreau sa-ti marturisesc ceva:de cateva zile incerc sa scriu cateva randuri,fraze despre tine,despre iubire.dar nu reusesc decat in momentele cand iti simt caldura sufleteasca,lumina ochiilor si vibratiile inimii..
sa revin la subiectul principal:iubirea,tu...pentru mine ''diana'' este dovada clara a existentei acelui foc mult cautat din inima sufletuluii fiecarui pamantean.''diana'' esti tu,zeita intrupata intr-un vehicul fizic nemaipomenit de frumos..tu reprezinta echilibrul tuturor sentimentelor,caci prin tine am reusit sa strabat clipe de fericire atunci cand ramaneam ratacit in privirile tale,dar si momente de groaznica suferinta,deoarece singuratatea si propriile greseli m-au facut sa imi urasc incapacitatile de a-mi depasi limitele acestui corp in care traiesc.caci in prezenta ta,mi-am dorit intotdeauna sa fiu mai bun,pentru ca imi dadeam intotdeauna seama ca tu meriti ceva special..
sa vorbesc cate ceva si despre nasteterea acestui sentiment minunat,dar si periculos,pe care am decis sa-l denumesc cu ajutorul numelui tau:''diana''(nu o sa spun prea multe,deoarece nu imi pot permite sa va rapesc placerea de a-l descoperi singuri!).
totul a pornit de la un cantec divin,un cantec de lebada.acolo,la intersectia celui mai curat si linistit ocean cu cel mai incantator uscat ,a aparut ceva,care nu poate fi astazi comparat cu ceea ce exista in mediul inconjurator.era o entitate,nou-nascuta in urma unui ritual sacru,care urma sa devina cel mai puternic medicament,dar si cea mai periculoasa arma pentru civilizatia umana.''diana' a inceput in doar cateva secunde sa strabata intreaga planeta.si totul in acele momente s-a schimbat!
totusi,nu stiu exact motivul pentru care universul a decis ca aceasta forta sa transforme aceasta lume,dar cred ca totul este pentru o lume mai buna!
iata ca dupa ce am incercat sa descriu cate ceva despre cea mai importanta nastere care avut loc pe acest pamant,am gasit raspunsul la intrebarea:de ce te iubesc?
te iubesc pentru ca in tine am descoperit magia,norocul de care aveam nevoie.cand te-am gasit pe tine,cand am primit acel zambet nemuritor,m-am transformat..din acel moment nu am avut niciodata puterea de a fi suparat,nacajit pe aceasta viata.
desi iubirea mi-a adus si situatii critice,eu tot am continuat sa te iubesc.(din pacate tocmai acum ai plecat-la ora 17:20-asa ca trebuie sa termin si eu,deoarece magia cuvintelor este prezenta numai cand esti prin preajma)

ps:revin cand reapari,deoarece am nevoie de zambetul,imbratisarea ta...cateodata,cand scriu aceste randuri imi dau seama ca sunt nebun:nebunia-iata dovada existentei iubirii in sufletele noastre...

atotcreatorule-cel care ai trimis focul etern al iubirii
in sufletul trupului meu,in sangele vietii mele
cel care m-ai facut sa observ lumina ochilor ei
caldura trupului si frumusetea acestei fiinte
te rog ca macar pentru o clipa
in acest univers sa fiu alaturi de ea.
caci fara ea,ce rost ar mai avea viata?
cum as putea trai fara iubire?
desigur ca nu pot...
caci viata mea depinde de ea
lumina,caldura si putere
toate acestea le pot gasi
numa daca voi sta langa ea...
atotputernicule-daca stii cumva...
ca nu ma va iubi niciodata...
atunci nu ma mai lasa in suferinta
mai bine du-ma in locuri nestiute...nelocuite...
sa uit,desi nu vreau,desi nu pot...
sa uit ce e iubire.....
dar daca stii cumva
ca dupa multa suferinta ma va iubi
macar pentru o clipa
atunci te rog,nu ma lasa sa mor
inainte de a trai aceasta clipa
de stii cumva ca visul meu se va implini
si-o voi iubi precum n-am mai iubit pe nimeni...
te rog sa-mi fi alaturi in vremuri de singuratate si tristete.
nu-ti cer s-o mai creezi inca o data
trimite insa,in trupul ei-
sageata nemuritoare a iubirii.
si te mai rog ceva
inainte de a incheia aceasta rugaciune:
nu lasa pe nimeni sa o raneasca,
nu permite nimanui sa o faca nefericita.
alunga suferinta si apara-mi iubita pe drumul
mai bine..trimite toate acestea,aici,la mine!

diana..tu esti emanatia dragostei pe pamant...te-am cunoscut intr-o zi fierbiinte,in care razele soarelui au devenit mai calduroase numai dupa ce au trecut prin tine,deoarece tu esti soarele care-mi incalzeste inima...


soarele rasare din nou!!!!


ps:aceasta este chiar ultima mea scrisoare,postare despre diana!din acest moment,in care citesti(caci trebuie sa citesti diana aceste cuvinte pe care le scriu cu ajutorul tau,caci tu esti inspiratia mea)sper sa intelegi ca te iubesc..daca nu esti de acord cu aceasta iubire,te rog macar sa zambesti..... http://adikady.forumgratuit.ro/forum.htm

frumos spus! ai talent!

privind copacul inimii mele,din care au cazut aproape toate frunzele,aproape toate amintirile,constat ca a inflorit totusi o floare..din ea se vor forma noi fructe..floarea aceea esti tu...imi este teama de acel moment cand vei parasi aceste ramuri..cred...ca din acel moment,care sper sa nu vina niciodata,vor curge numai lacrimi.....nu iti pot povesti intamplarile din calatoria mea spre implinirea visului.,,pentru ca sunt tragice...te rog..accepta aceasta invitatie..da-mi o sansa si vino sa te intalnesti cu mine...lasa-ma sa te imbratisez ..lasa-ma sa stau langa tine macar o clipa...spune-mi ca ma iubesti doar pentru cateva secunde..pentru ca,daca voi ajunge sa ating zambetul tau,voi intelege cat de frumoaa este eternitatea..doresc sa fiu cuprins de eternitatea iubirii...insa..acest copac inconjurat numai de iubire,isi are radacinile intr-un sol al amintirile..radacinile sunt singurele care se lupta cu insectele subterane...radacinile sunt in cautare de lacrimi,pentru a putea creste...cand copacul este trist,el invoca spiritul furtunii pentru a-l ajuta...furtuna spala ranile provocate de lupta cu singuratatea...dupa ce a stetrs toate urmele singuratii,furtuna dispare...atunci are loc aparitia curcubeului..care zambeste multumit copacului pentru ca a avut puterea sa-si invinga propriile limite...dupa ce totul pare terminat se produce aparitia celui mai frumos fenomen..vorbesc de aparitia ta..de aparitia unei fiinte angelice....atunci cand apari,imi inconjori trupul obosit de atata lupta...atunci imi dau seama ca floarea care s-a nascut in acest copac al inimii mele este iubirea..fructele ei sunt momentele magice de neuitat...iar tu,esti armonia din jurul meu..esti mirosul ametitor al naturii...esti zambetul soarelui care-mi incalzeste trupul..tu esti vantul care imi cutreiera ramurile...iar eu,sunt cel mai fericit copac de pe acest pamant.....iubire...speranta....iubire... ....iubirea este aerul pe care viata noastra il respira
iubirea este suma tuturor zambetelor traite intr-o viata.ea este formata din doua jumatati care au trait mai mereu impreuna..iubirea este rezultatul produs in urma unor atingeri nevinovate dintre doua suflete..iubirea este raza de lumina care isi are originea in sufletul fiecarui trecator pe acest pamant..pentru ca aceasta planeta pe care locuim doar pentru o scurta callatorie din viata noastra.iubirea este chiar instinctul care ne indeamna catre comoara pe care o cautam.iubesc aceasta iubire care este in sufletul meu..iubesc chipul tau care-mi lumineaza drumul meu in viata..asta este viata mea..viata mea este portretul tau.ochii tai sunt cei mai pretiosi pentru mine.pentru tine as fi in stare sa fac orice nebunie..dar totusi,nu pot uita un lucru..sfarsitul este aproape..nu mai am multe zile de trait..te iubesc zi si noapte,dar am un cutit infipt in inima..stiu,ca peste cateva zile,va trebui sa-ti spun adio...te iubesc..sau te ador..sau poate mult mai mult..nu exista cuvinte pentru a descrie tot ce simt..viata mea este o victorie a iubiri.